Obiceiuri la inmormantare, servicii funerare (1) - Servicii funerare Bucuresti Ilfov
servicii funerare si obiceiuri

Obiceiuri la inmormantare, servicii funerare (1)

Abia atunci cand moare cineva din familie ne dam seama, pentru prima oara, cu adevarat ce inseamna notiunea de serviciu funerar. Sintetic, este vorba de acel ajutor pe care-l asteptam, este vorba de ragazul pe care-l putem obtine pentru a medita, pentru a rememora momentele trecute, pentru a sta de vorba mai mult cu neamurile care vin la noi, cu care sa vorbim si sa ne amintim despre cel care a murit.

Serviciile funerare, daca sunt facute profesionist si avem norocul sa stim sa le alegem, cu siguranta ca ne vor face despartirea mai usoara de persoana pe care tocmai o pregatim pentru cea din urma calatorie. Calatorie pe care o cunoastem, aici pe Pamant…

In fapt, pentru a sti la ce sa ne asteptam cand avem de-a face cu astfel de evenimente niciodata nu putem fi pregatiti pe de-a-ntregul. Si cum am putea fi pentru aceasta ultima calatorie, despre care nu stim mare lucru, ce este si cum se desfassoara, despre care avem insa un bagaj impresionant de traditii, obiceiuri si, iata, foarte multi care sunt dornici de a ne consilia in acest sens. Evenimentul funerar in sine este o mare incercare, pe care o trecem pana la urma, dar depinde cum…

Moartea ca o calatorie

Toate obiceiurile romanesti (si nu numai ale noastre, practic in toata lumea crestina) pe care le intalnim la inmormantari provin dintr-un singur mare motiv: interpretarea mortiii ca pe o calatorie. Mai mult, moartea ca o caclatorie, ritualul funerar in sine are cam aceeasi conotatie si la evrei. Da, viziunea aceasta de pregatire a ultimei calatorii a celui decedat se desfasoara doar in acest sens. Lasand sentimentalismul la o parte, asa s-au nascut si serviiile funerare, din nevoia de a inlocui eforturile familiei, de a-i da acesteia putinta de a se reculege. Cpci ravasit de durere fiind, nimeni nu mai judeca asa cum trebuie…

Asadar, sistemul de credinte si de valori romanesti actioneaza in acest sens: Pentru trecerea din lumea cu dor in cea fara de dor, din lumea cu mila in cea fara de mila.

Nimeni nu stie cand vine moartea, iar pentru a ne da de stire intr-un fel sau altul, oamenii au inventat semnele si superstitiile. Ne moare cineva cand cade o oglinda, cand simtim un aer rece, aflam din urletul cainilor, cad stelele sau auzim cucuvele. Sunt acel tip de servicii funerare vituale pe care nu le platim, si cum am putea sa platim pentru ceva ce oricum vine!? De exemplu pentru un vis, un vis urat care ne spune ca o sa moara cineva… de ce sa dai bani?

Asadar, daca moartea tot vine, atunci sa ne pregatim pentru a o face mai usoara, sa pregatim cea din urma calatorie. Asa a aparut nevoia de a asculta ultima dorinta a muribundului si de a-i promite ca vom face cum vrea el. De aceea se da o ultima tigara condamnatului la moarte. Acestea sunt si ele niste servicii funerare, pe care ne simtim datori de a le face fiecare dintre noi. Fara bani, doar pentru a se putea pleca in calatoria cea de pe urma si in speranta ca si noi, la randul nostru, vom avea parte de aceleasi servicii.

Respectam ultima dorinta, nu neaparat ca este inscrisa sau nu intr-un testament, ci poate tocmai de teama ca mortul s-ar putea intoarce printre noi. Ca s-ar putea face strigoi si sa ne tulbure viata. Ne este teama ca totul se va razbuna, ca daca noi nu respectam, nici noi nu vom fi respectati. Indeplinirea acestei ultime dorinte este serviciul funerar suprem, este chintesenta tuturor obiceiurilor si datinilor. Ultima dorinta a mortului este ca o lege.

Anuntul mortuar

Imediat cum inchide ochii cineva ne simtim datori sa anuntam moartea acestuia. Se trag clopotele intr-un anume fel, se suna din bucium sau se pune naframa neagra in poarta casei. Sa stie toata lumea si astfel sa se dea sau sa se mai ia din durerea familiei.

Cand moare cineva i se aprinde o lumanare. Mortul se spala si se imbraca in straie noi, ca Isus intr-un giulgiu nou. I se taie unghiile, parul… iar toate se pun intr-o punguta in siciru, in zona capului. Bratele incrucisate pe piept, semnul rugaciunii. Palmele-i strang o icoana, o cruce de lemn sau de ceara. Si mai este toiagul, de fapt o lumanare de ceara lunga si subtire. Cat un stat de om. Aceasta este impletita si incolacita in spirala, sta la capul mortului. Ea trebuie sa arda cat tine popa slujba. Trebuie sa lumineze pana-si termina popa de citit.

Camera unde se face toaleta mortului este mai speciala. Se acopera oglinzile, iar in unele regiuni toate oglinzile din casa.

Nu va bateti capul cu de unde faceti rost de toate astea, o firma de servicii funerare va scapa intotdeauna de astfel de probleme.

Scroll to top
0