Imbalsamarea – principii de baza - Servicii funerare Bucuresti Ilfov
servicii funerare imbalsamare

Imbalsamarea – principii de baza

Imbalsamarea este una din cele mai vechi practici funerare, de fapt este unul dintre serviciile funerare de baza. Se practica inca din cele mai vechi timpuri cu scopul de a opri (sau intarzia cat mai mult) descompunerea unui corp dupa moarte. Sunt cunoscute metode de imbalsamare inca din Egiptul antic, dar a fost un procedeu folosit de vechii asirieni, sciți, persi… toate marile popoare. La fel, se poate spune despre imbalsamarea ca practica funerara ca era folosita si de catre popoarele din America de Sud, acestea la randul lor cunoscand procedeul.

Se cuvine insa sa remarcam ca imbalsamarea, ca etapa initiala sau inclusa pe parcursul unor grandioase ceremonii funerare, desi a fost cunoscuta de marile civilizatii antice, fiecare dintre acestea avea alte principii, alte metode si folosea chiar si alte substante. Tehnicile variau in functie de conditiile climatice si bogatiile solului in fiecare caz in parte.

Elementul comun al imbalsamarii este acela ca are o motivatie religioasa. Toate ceremoniile funerare erau axate in jurul unui element central, respectiv pregatirea trupului pentru a trai dincolo de moarte. Absolut toate imbalsamarile erau un element funerar ce avea acest scop, asigurarea defunctului ca va avea acces la viata vesnica, desi viziunea asupra felului in care se realiza aceasta etapa funerara era diferita de la o religie la alte, in cele mai multe cazuri existand foarte putine lucruri in comun.

Poate ca un stil aparte al ceremoniilor funerare era in Grecia antica, unde nu se practica imbalasmarea ci incinerarea.

Se poate spune ca imbalsamarea, ca obisnuinta a marilor servicii funerare ce constau de multe ori in ceremonii fastuoase, a cunoscut de-a lungul timpului succese remacabile. Astfel, sunt cunoscute cazurile celebre de imbalsamare a unor personalitati binecunoscute, amintim doar pe Lenin, Mao Zedong sau Eva Peron.

Sa mai spunem despre imbalsamare, privita sub aspectul spectacolului funerar, ca durata acesteia tinde sa se reduca in permanenta. Astfel, daca in timpul ceremoniilor funerare din Egiptul antic, de exemplu, imbalsamarea dura 70 de zile, astazi datorita conditiilor noii societati totul se termina in maxim cateva ore.

Imbalsamarea ca serviciu funerar contemporan

Fundamentul serviciului de imbalsamare modern si contemporan, reprezinta o practica a unui ceremonial funerar definitivat in mare parte la inceputul secolului XX. Desi scolile medicale, inainte de razboi, se bazau pe diverse metode europene de conservare a corpurilor moarte in scopuri de instruire, cei mai multi oameni nu au avut nicio cunostinta a procedurii de imbalsamare si detestau orice interventie nenaturala in procesele organice ale organismului in descompunere. In perioada interbelica integritatea corpului mort era o chestiune practic necunoscuta pentru neinitiati.

In fapt, imbalsamarea ca practica funerara a fost dintotdeauna apanajul unor persoane bine instruite, era o indatorire cu aspecte sacre si pusa la adapost de ochii indiscreti.

Astazi imbalsamarea se bazeaza si respecta teoriile contemporane despre sanatatea publica si salubrizare, multi sustinand ca organismele imbalsamate nu mai reprezinta o amenintare pentru sanatatea umana a unei comunitati, lasand corpurile sa putrezeasca in pamant in mod natural.

O alta caracteristica a imbalsamarii este estetica moderna funerara, de a oferi cadavrului un aspect mai placut, bine conservat si putand fi vizibil ochilor. In cele din urma imbalsamarea pare sa raspunda intr-un anumit nivel, la nevoile si dorintele oamenilor dintr-o comunitate etnica, rasiala si religioasa, iar procedeul ca practica funerara a fost adaptat in toate religiile contemporane, mai mult, fiind imprumutate cunostinte tehnice de la o cultura la alta..

Imbalsamarea este o metoda de conservare temporara a corpului, pentru a face mai usor transportul corpului pe distante lungi si pentru a lasa rudelor suficient timp de a programa si organiza serviciile funerare, permitand corpului sa fie vazut dintr-un sicriu deschis. In plus fata de conservare, imbalsamarea ajuta la protectia impotriva riscurilor pentru sanatate. Imbalsamarile sunt facute de tehnicieni atestati si sunt facute de asemenea in cele mai multe cazuri de pompele funebre, acestea din urma detinand practic un fel de monopol al serviciilor funerare in ansamblul lor.

Pentru imbalsamarea organismului se injecteaza o substanta chimica de conservare a sistemului circulator. Folosind un aparat special sangele este indepartat si inlocuit cu fluidul de imbalsamare. Aceasta metoda este impusa de lege si se efectueaza de catre personal autorizat, ce este pus la dispozitie de catre firma funerara la cererea expresa a rudelor decedatului.

In urma acestei operatiuni este eliberat un certificat de imbalsamare cu mentiunea ca decedatul poate fi transportat pe o distanta mai mica de 30 de km si depus la capela. Conform legii 102/2004 imbalsamarea nu mai este obligatorie daca familia hotareste sa nu depuna corpul in spatiul public sau sa-l transporte pe o distanta mai mica de 30 km.

Refrigerarea poate pastra de asemenea corpul, dar nu este o metoda de imbalsamare.

In incheiere, sa mai spunem despre imbalsamare ca in marile aglomerari urbane incepe sa-si piarda din importanta, ceremoniile funerare traditionale incepand sa fie destul de serios schimbate in esenta lor, in sensul ca incinerarea tinde a deveni un serviciu funerar preferat.

Scroll to top
0