Servicii funerare pline de umor

servicii funerare

S-ar putea crede că oamenii cu afaceri în servicii funerare sunt lipsiți total de simțul umorului. Că se îmbracă doar în cenușiu. Că stau cufundați de dimineață până seara în negrul existenței lor! Ei bine, așa cum se întâmplă de obicei, ideile preconcepute sunt o piedică în calea cunoașterii. Dar cioclii sunt și ei oameni. Care gustă o poantă despre decedați și au un simț al umorului deosebit dacă ne gândim la bancuri cu morții. Mai ales morții aceia care se zbat în sicriu și care vor să iasă din mormânt…

Ei bine, firmele de servicii funerare din secolul al XIX-lea au făcut bani frumoși pe spatele oamenilor posaci. Antreprenorii de pompe funebre au demonstrat așadar că se pot câștiga bani și din umor într-o lume a durerii și plânsului. Mai mult, opinia noastră este că serviciile funerare de atunci se distrau copios pe seama celor vii și care nu știau să râdă.

Altfel, astăzi cel puțin, cei care au un business în sfera pompelor funebre sunt și ei oameni. Ca noi toți. Troglodiți sunt doar cei care sapă groapa, dar din-ăștia sunt în toate meseriile.

Sicriu de siguranță sau salvați de clopoțel

Expresia „salvați de clopoțel” provine nu de la serialul celebru de pe la începutul anilor 90 ci tocmai de la un anume gen de servicii funerare care au luat avânt în primii ani de după revoluția franceză. Erau la modă atunci întâlnirile mondene în care se discuta cu morții, cu neamurile lor, căci morții, nu-i așa, sunt și cea mai mare sperietoare a oamenilor vii.

Ei bine, în textul de față vom contrazice un articol din „Adevărul” publicat în urmă cu ceva timp, care făcea o legătură între inventarea anesteziei locale și serviciile funerare. Altfel, un articol interesant despre istoria anesteziei și nicidecum despre cimitire și sicrie. Teama și în același timp speranța oamenilor că morții nu sunt chiar morți a dus la inventarea unui așa numit sicriu de siguranță. Un sicriu din care dacă ești îngropat și nu ești mort, adică într-un fel de moarte clinică, ai avea toate șansele să scapi de belea dacă familia-ți comandă un astfel de serviciu funerar.

Arătătorul de servicii funerare

Carevasăzică erai îngropat și de un deget ți se lega o sfoară care ducea la un clopoțel, acesta din urmă fiind montat în loc vizibil la crucea funerară. Dacă neghiobii de afară te îngropau fără să fii mort de-a binelea, aveai șanse reale să scapi dacă dădeai din mână. Adică te zbăteai adică pentru a mișca clopoțelul. Astfel, cei de la serviciile funerare ale cimitirului veneau și te dezgropau. Apoi, te curățau de farduri și tu te duceai la plimbare să-i sperii pe ăia care te-au băgat degeaba în groapă. Probabil pe atunci pe când era moda asta cu sicrie de siguranță nu se făceau injecții cu formol. În mod sigur ți-ar fi dat o stare de mahmureală grozavă!

Circulau tot felul de teorii că unii morți erau îngropați de vii, că la mulți ani după ce s-au deschis coșciugele s-au găsit urme de zgârieturi cu unghiile în capacul sicriului. Serviciile funerare din cimitire au organizat chiar și echipe de asistență. Astfel, se stătea de gardă și se asculta clopoțelul la fiecare mormânt proaspăt săpat. Dar încă nu se cunoaște vreun caz de mort care să fie scos din groapă… Pentru că a sunat și l-a salvat clopoțelul…

Că tot veni vorba, există un caz celebru de mort care s-a trezit din beție, undeva pe la Filiași. Care după câteva zile de priveghi s-a ridicat din sciriu și i-a provocat un infarct tatălui său. Păi, vă dați seama, să vezi că-ți moare băiatul de beție!? Apoi după câteva zile să se scoale și să se uite la tine!? Cum să nu te ia cu inima!? Nu știm dacă, în acest caz, s-a plătit de două ori firma cu servicii funerare…